Gândul comun

Perle de-ale şoferilor

2011-12-10T12:24:00.001+02:00

Legislaţia cu privire la parcări

2011-06-26T14:57:00.003+03:00

Să nu cumva să vă inchipuiţi că trăim în ţara nimănui, unde prevederile legale nu sunt implementate cu simţ de răspundere. Poate credeţi că scăpaţi nepedepsiţi în cazul în care aţi săvârşit vreo infracţiune. Braţul legii ajunge chiar acolo unde vă aşteptaţi mai puţin şi doriţi să parcaţi intr-un loc interzis cu gândul că nu are să vă ridice maşina. Ei, sunt cazuri în care din motive de vigilenţă şi pentru că cetăţeanul simplu are simţ civic şi spirit întreprinzăror veţi simţi braţul necruţător al legii. Mă rog al legii junglei, dar tot un fel de lege e şi aia. De multe ori prea prezentă în România noastră.

Probabil alte articole din codul de procedură de subcultură vor suna de genul: Dacă treci pe sub geamul meu primeşti înjurături şi piedici sau dacă eşti prea înalt la cinema primeşti gumă de mestecat în păr, de aia cu clanxoanele în trafic, expresii şi semne stimulative ştim cu toţii.

Concurs de tenis de masa la Podu Iloaiei

2011-02-20T12:10:00.003+02:00

Pe 27 februarie începând cu ora 9, în sala de sport a Oraşului Podu Iloaiei, va avea loc un concurs de tenis de masă "Trofeul Predemet". Sunt aşteptaţi toţi iubitorii tenisului de masă indiferent de vârstă. Arbitrajul este asigurat de oameni de sport ai oraşului: Paul Codru, Cristi Achiroaiei, Cristi Argeanu, Iulian Buhus, Alex Hulughiuc. Competiţia se va derula pe parcursul unei zile. Ca invitat principal este domnul Doru Andrieş, fost profesor de tenis de masă la Clubul copiilor actual antrenor de tenis la CSM Iasi. Înscrierile se pot face la adresa de e-mail florinzero.tenisdemasa@gmail.com sau la telefon 0755833690.

Imagini de pe Piatra Craiului

2010-08-31T15:35:00.004+03:00

Din Piatra Craiului: Traseul de la Plaiul Foii, Refugiul Spirlea, Vf. La om, Ţimbalu mic şi Ţimbalu mare, Vf. Ascuţit, refugiul Diana

De ce se duce românul la munte?

2010-08-31T10:55:00.008+03:00

Nu am mai postat de ceva vreme şi nu din cauză că nu aş fi avut subiecte întro Românie de tot hazul (criza nu s-a extins şi la umorul autohton, slavă domnului) ci doar din comoditate sau mai degrabă lehamite şi îmi cer scuze cititorilor.

Cum am mai călcat prin munţii patriei în ultimul timp, nu cu 25% mai puţin cum vrea Boc, ci doar după bugetul de criză cum trăiesc profesoraşii (ăia de muncesc puţin şi câştigă cât preşedintele statului), am avut norocul să mă încânt cu minunile oferite de natură şi să savurez delicatesele caraghioslâcului românului. Acu' câţiva ani îmi povestea un domn de la Rezervaţia Ceahlău despre un grup de bucureşteni care şi-au plantat cortul la baza Ceahlăului la Izvorul Muntelui au mâncat juma de porc pe grătar şi au băut mai multe butoaie de bere dând telefoane la prieteni să la spună ce frumos e la munte, fără a se depărta de cort mai mult de câţiva paşi, probabil pentru oarece necesităţi fiziologice, de altfel. Anul ăsta s-a făcut de am ajuns la Piatra Craiului cu gândul temerar de a face un traseu de creastă pentru a-mi satisface nevoia de adrenalină şi a scăpa de sevrajul dat de muntomanie. Ne-am pus corturile la Plaiul Foii ştiind că pe acolo se cazează în special oameni care ştiu ce şi cum cu muntele ăsta. De cu zi ne-am tot foit de colo colo să vedem atmosfera locului, să punem la cale urcuşul, să pozăm ceva pentru fanii de acasă sau pur şi simplu pentru a ne ozona plămânii şi a ne satisface pofta de bere la o terasă. În tot acest timp am fost acompaniaţi de câteva ateveuri care hârâiau neputiincioase printre pietrele muntelui enervând la culme vreo câţiva tinerei care s-au simţit răniţi în orgoliu la observaţiile unor petrecăreţi, motiv pentru care le chinuiau mai tare să arate ce şi cum pot ei. Cu gândul că au să se plictisească nu prea i-am băgat în seamă. Dar a venit seara şi ateveurile încă mornăiau zgomotoase, că trebuiau să arate tuturor cine a venit cu ele la munte. Şi tot au mornăit până pe la un patru dimineaţa când, o tipă suită pe un pârleaz, ne-a îndemnat la luptă, cu o replică din cronicile lui Ureche, probabil, "săriţi fraţilor să-l omorâm, că ne stresează pe toţi!". Şi după ce unul mai voinic, răzăş de-a lu Ştefan, a aplicat o bâtă pe spate atevistului, s-a făcut linişte, tocmai bine să servim cafeaua, înainte de a urca muntele care începea să se contureze printre norii de ceaţă în răsărit.

Trebe să vă mai zic că fauna bucureştiului a pătruns şi la plaiul foii şi ne-a împărtăşit pe seară, printre trilurile ateveurilor, un caraoke pe ritmuri manelistice de toată savoarea. Şi pentru ăştia nu poţi apela la salvamontist, dar e nevoie să fii salvat, totuşi ...

Spre Negoiu

2009-08-07T15:43:00.004+03:00

Paravan cu termopan(sau cu aer condiţionat, mă rog)

2009-08-06T11:30:00.005+03:00

Dacă Marin Preda ar trebui să scrie Moromeţii în această epocă de Românie europeană, ar trebui să transforme tragicul, din paginile cărţii, în comic. Şi atunci să discuţi la orele de limbă română despre spiritualitatea poporului român şi despre nemăsurabila lui inteligenţă şi creativitate. Ce să mai zici de domnia sa Duiliu Zamfirescu cu celebra "Viaţa la ţară"?! Satul românesc, ăla de a născut veşnicia, acum naşte comedia.

ps. Mulţumesc lui Cristi pentru poză

Jocuri, Poturi şi focuri de armă

2009-04-01T20:03:00.004+03:00

Vineri, 3 aprilie, vă aşteptăm pentru a vedea împreună un film de acţiune cu foarte mult umor negru englezesc, despre patru tineri care se trezesc datori vanduţi după o partidă de pocher şi trebuie să găsească rapid banii necesari, altfel consecinţele vor fi nebănuite. Situaţiile neverosimile, dialogul plin de ingeniozitate (şi foarte natural!), plus prestaţia entuziasmantă a actorilor din rolurile principale sunt câteva motive pentru a nu rata această întalnire de sfarşit de săptamână.

Intrarea se face numai pe bază de invitaţie. Acestea pot fi solicitate la unul din organizatori.

România Serbia 2 - 3

2009-03-29T10:39:00.007+03:00

Cred că fotbalul a devenit un sport în care două echipe joacă 90 de min. şi România pierde din cauza ghinionului. Că am primit un gol din cauză că mingea a recoşat din bară, că altă dată a recoşat din Stoica. România a pierdut meciu, suntem pe penultimul loc în grupă, cu 4 puncte şi prea multe goluri primite. Şi nu cred că acest lucru e din cauza purului ghinion. Dacă mai pui la socoteală şi faptul că norocul e pentru învingători ... Cred că naţionala e plină de titulari care nu mai pot alerga, cred că Piţurcă e niţel depăşit şi mai cred că sunt prea multe Lichele prin conducerea fotbalului românesc. Măcar e bine că prin alte campionate se mai joacă şi fotbal de ne putem orienta antenele în acele părţi. Sper din tot sufletul să mai strig fericit vreodată: HAI ROMÂNIA!!!

Filmul de vineri seara

2009-03-21T15:39:00.014+02:00

Acu' vreo lună să fie, după ce am primit fel de fel de invitaţii la Clubul Cinefililor de la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a municipiului Iaşi din partea unui amic (Octavian Stoica), m-am gândit că, dacă nu am timp să merg, ar fi bine să aduc filmul la Podu Iloaiei, poate mai găsesc amatori pentru aşa ceva. Vorbind cu amicul de mai sus am reuşit să punem în fapt un proiecţel ce se adresează unei categorii a tinerilor de pe la noi, adică a acelora care pot gusta o seară plăcută fără manele şi rachiu ci cu ceai şi discuţie. Ce a ieşit!? Echipa, adică eu, Octav, Tudor şi Oana am pus la punct o întâlnire din care a reieşit:

"Am fost invitatã în seara de 20 martie 2009, la Podu Iloaiei de un grup de oameni foarte inimoşi şi puşi pe fapte mari. Cu ce ocazie? Primul film din seria "Filmul de vineri seara" care se vrea a deveni o permanenţã în zonã şi le doresc din tot sufletul sã însãileze multe episoade de genul celor din seara aceasta.
Ce film? "Butch Cassidy şi Sundance Kid". Un clasic al genului western, cu accente suplimentare puse pe dimensiunea umanã a prieteniei, a devotamentului instictiv, a inspiraþiei de a trãi ceea ce doreşti pânã în pânzele albe şi chiar dincolo de ele. Accentele ironice sunt asociate efectelor comice, iar Paul Newman şi Robert Redford dau valoare replicilor prin maniera caracteristicã de a-şi şlefui personajele. Un film de descreţit fruntea, un film de Oscar, un film care merge mânã în mânã cu ceea ce şi-au propus cei 4 iniţiatori ai proiectului acestuia.
Sincer, am fost foarte încântatã de concretizarea acestei acţiuni, pentru cã intenţii pentru activitãţi de genul acesta sunt, dar faptele sunt mai dificil de realizat din cauza variilor motive mai mult sau mai puţin întemeiate. Ca om implicat într-un proiect din acesta amplu al Casei de cultură "Mihai Ursachi" şi a Fundaţiei Culturale "Timpul", anume "Clubul cinefililor" (care face acuşica 4 ani de existenţã!), îi apreciez pe îndrãzneţi şi îi felicit pentru primul pas. Ştiu ce îi va aştepta în faţã, dar mi s-au pãrut foarte motivaţi în a se încãpãţâna cu "noi locului ne ţinem".

ne zice Dana Abageru (imag. de mai jos) ce s-a prezentat în propria intervenţie.

"Eu sunt foarte încântat de genul acesta de activitate, este o noutate pentru noi, tinerii din Podu-Iloaiei, iar prima întalnire (cea de ieri seară) a fost una reuşită; filmul a fost foarte bun, tinerii prezenţi au fost deschişi către acest mod de a petrece timpul liber. Deasemenea a fost un prilej de a reîntâlni persoane dragi. Sper să avem în continuare sprijinul lor pentru ca preţ de câteva ore să avem ocazia să ne vedem şi să ne desprindem de realitate, la un film bun!!
Câţiva tineri aparent diferiti s-au intalnit să "piardă" împreună câteva ore, vineri seara, urmărind aventura a doi dintre cei mai cunoscuţi eroi ai cinematografului de la Hollywood.
Filmul a prins destul de bine, iar discuţiile de după au menţinut aceeaşi atmosferă destinsă/distinsă şi entuziasmantă a filmului."

ne zice unul din organizatori, Octav.

Tudor:

"Ieri, tinerii din Podu Iloaiei au deschis o nouă tradiţie, în a viziona filme, nu orice fel de pelicule ci acele filme care au făcut istorie şi care au fost ridicate la rangul de artă. "

Mădălina:

"Este îmbucurator că tinerii din acest oraş au asemenea preocupări şi mai ales că îşi doresc să dezvolte o tradiţie din acest eveniment într-o localitate în care nu există sală de cinema.
Acest eveniment ar putea fi preluat si de alţi tineri din alte localităţi, pentru ca să devină o alternativa la banalul de zi cu zi. Dupa cum au promis organizatorii acest eveniment va avea loc saptamanal sau cel puţin o data la două săptămâni deoarece comunitatea locală are nevoie de un astfel de eveniment. "

PS Mulţumiri Clubului Copiilor pentru spaţiul extraordinar pe care ni l-a pus la dispoziţie ( sala cu expoziţia de pictură ieşeană contemporană) şi pentru logistică, mulţumiri Primăriei Podu Iloaiei pentru pază şi Cabinetului lui Cristian Adomniţei pentru logistică şi susţinere.

Ca sponsori am avut: consilier Cornelia Costin, Claudiu Irimia şi propriul buzunar.

Logan club sau loganu tunat

2009-03-18T19:27:00.013+02:00

Bă nene, pe la o duminică trecând ca tot românu', care nu are ce face, prin Carrefour, ce mi-a dat să văz ochilor?! ... O droaie de logane, unu mai tunat ca celălalt.

Şi mă gândeam şi io ca ăla de a dat prima dată în târg şi cască gura de dă prin gropi, cum de dacia aia de care am auzit noi cum că ar semăna cu o maşină chiar poate să arate ca o maşină?! Şi te mai miri de ce o cumpără nemţii în draci (scuzaţi scăparea că e în post). Asta nu pentru că statul german le dă două mii de euroi pe rablă, şi nici că ar fi auzit de colierul de Turda ci pentru că au văzut Loganu tunat.

Aş fi ipocrit să nu zic, vorba aia, că mi-am dorit şi io să fac vreo două ture cu vreo câteva de pe-acolo.

Acuma să o mai spui şi pe cealaltă; când le-am văzut mă gândeam ce marcă or fi, că nu-mi trecea prin minte că ar fi logane de-ale noastre de îndreptat drumurile patriei. Că vorba aia; o străină te costă, că piesele sunt scumpe şi serviceul te arde, dar pentru o dacie găseşti şi piese şi o gramadă de meseriaşi care ţi-o ... fac (de nu-ţi mai trebe).

Iarăşi despre educaţie

2009-03-14T12:21:00.006+02:00

Trecând de pe un blog pe altul să aflu ce mai zice românu' despre madam abramburica, am găsit pe undeva un articol care m-a încântat prin faptul că se mai spune şi de bine de dascăli:

Educaţia e unul din domeniile vitale ale unui popor. Ea este un stâlp pentru multe! Din păcate, parcã e sport naţional să lovim cu toţii acest stâlp!

dă clic să citeşti mai departe

Vă sugerez să-l cetiţi, mie mi-a plăcut punctul de vedere.

Macbeth cu kalashnicovu'

2009-03-12T18:15:00.014+02:00

;macbeth! e o piesa importanta, unde o vezi?

condreacatalin (12.03.2009 14:32:46): am vazut o dar nu am avut timp de cronica

condreacatalin (12.03.2009 14:32:52): e fainuta

fainutaaaaa?

condreacatalin (12.03.2009 14:33:09): pe o regie vizionarista ce i drept

;sint uimita

condreacatalin (12.03.2009 14:33:24): nu prea s a mai respectat intriga

;personal, cred ca Shakespeare n-ar trebui pus in cheie moderna, e un sacrilegiu

condreacatalin (12.03.2009 14:33:57): regizorul a scos in evidenta mai mult delirul paranoic a lui macbeth

condreacatalin (12.03.2009 14:34:10): si psihoza data de crima

condreacatalin (12.03.2009 14:34:36): povestea a fost schematizata pina la abstract

condreacatalin (12.03.2009 14:34:51): actorul nu are loc sa si arate talentul

condreacatalin (12.03.2009 14:35:09): apare o uniformizare de tipul celei din armata

condreacatalin (12.03.2009 14:35:54): de altfel lupta clasica este realizata cu pistoale cu cartuse oarbe

condreacatalin (12.03.2009 14:35:57): si bite

condreacatalin (12.03.2009 14:36:14): efectul lumini este coplesitor, muzica te duce la stari psihotice

;o fi ca de-aia nu-mi plac filmele facute dupa carti pe care le-am citit in prealabil, vine un nene sa-mi arate o versiune total diferita fata de cea pe care mi-am format-o si nu respecta putinele chestii sensibile descrise.

condreacatalin (12.03.2009 14:36:54): legatura cu macbeth e doar ca la baza a fost un scenariu

condreacatalin (12.03.2009 14:37:11): toata intriga devine o abstractiune

condreacatalin (12.03.2009 14:37:30): iar actori ca Ciubotariu, Puscasu, Coseru,

condreacatalin (12.03.2009 14:37:42): nu sunt decit niste actorasi

: Petre Ciubotariu?

condreacatalin (12.03.2009 14:38:01): dap

condreacatalin (12.03.2009 14:38:13): in cadrul acestei piese

;nu stiam ca mai joaca

condreacatalin (12.03.2009 14:38:21): pai mai joaca

condreacatalin (12.03.2009 14:38:38): cauta pe net si ai sa gasesti

condreacatalin (12.03.2009 14:40:09): macbethu ca ceea ce e pus in scena merita vazut

condreacatalin (12.03.2009 14:40:19): traiesti ceva emotii ciudi

condreacatalin (12.03.2009 14:40:31): si esti pus pe ginduri pentru ceva vreme

condreacatalin (12.03.2009 14:40:47): totusi daca stai prost cu inima nu ti o recomand

condreacatalin (12.03.2009 14:40:56): se impusca pe bune pe acolo

;pacat ca sunetul unui puscoci pe scena ma face sa rid

condreacatalin (12.03.2009 14:41:28): sunt si ceva scene pline de sadism

condreacatalin (12.03.2009 14:42:48): Doru Aftanasiu si Tatiana Ionesi, precum si Calin Chirila, Constantin Puscasu, Emil Coseru, Doina Deleanu, Octavian Jighirgiu, Petru Ciubotaru, Constantin Avadanei, Daniel Busuioc, Cosmin Maxim, Dumitru Nastrusnicu, Nicolae Ionescu, Liviu Manoliu, Diana Chirila, Haruna Condurache, Oana Sandu, Catinca Tudose; cam asta e in distributie

condreacatalin (12.03.2009 14:43:22): in regia lu Maniutiu

;deja il detest

condreacatalin (12.03.2009 14:43:48): pai jocul scenic la un moment dat pare altceva

condreacatalin (12.03.2009 14:44:00): meri de vezi piesa

condreacatalin (12.03.2009 14:45:43): piesa se tine la cub

;sala mica a teatrului?

condreacatalin (12.03.2009 14:46:33): chestia AIA DE LINGA TEATRU

condreacatalin (12.03.2009 14:47:05): e fainuta

: ah, bine ca m-ai avertizat, cind trec pe-acolo sa nu cad inauntru

condreacatalin (12.03.2009 14:47:24): eeeeeeeee

condreacatalin (12.03.2009 14:48:06): nu e naspa deloc

: de gustibus..

: not discutandum, cum spune o amica

condreacatalin (12.03.2009 14:48:54): muzica e ceva rock destul de dragut

condreacatalin (12.03.2009 14:49:01): si la maximum

condreacatalin (12.03.2009 14:49:02): e ok

ps. Mulţumesc tipesei care m-a ţinut de vorbă; scuze de grafia aproximativă dar mă ajută să vă induc senzaţia pe care am avut-o după piesă.

Ce poţi face de 8 Martie dacă nu e ziua ta

2009-03-08T10:21:00.011+02:00

Înt âi, îţi bei liniştit cafeaua la calculator. Că acolo mai vezi o ştire, mai asculţi o melodie, te simţi OK. Afli din toate sursele că e 8 Martie şi e ziua lor, prima dată ai un gând de solidaritate: e mama e cea care ne îngrijeşte, chiar te simţi puţin vinovat că ai fost în oarece momente, misogin. Sigur e momentul în care deschizi agenda şi numeri, nu pare un număr aşa de mare, e OK mai e şi mama şi cumnată-mea şi vecina de la 2 etc. parcă nu e aşa mult să faci un gest nobil şi plin de delicateţe, chiar ţi-ai putea rearanja imaginea ce a avut niţel de suferit în urma câtorva grosolănii. Evident te uiţi în portofel, cauţi pe net cele mai ieftine flori şi după două ore ieşi la o bere cu băieţii undeva.

ps La mulţi ani doamnelor şi domnişoarelor oriunde v-aţi afla!!!

Să fiţi admirate, iubite, răsfăţate de către noi, aşa cum suntem.

Noroc că au picat peneliştii de la guvernare, că altfel nu pupam mărirea de 50%

2009-03-07T10:17:00.007+02:00

După bârfele pe care le aud pe la colţurile educaţiei, înţeleg logica după care se ghidează noua guvernare pentru implementarea programului îndrăzneţ, conceput în campania de anu trecut (de mult tare). Astfel, dacă li se ia profesorilor toate sporurile şi ceva facilităţi pe deasupra, se măresc niţel taxele (pe ici pe colo că doar n-o fi foc), salariul cadrului didactic se va înjumătăţi. În aceste condiţii dacă se aplică o mărire de 50% se va ajunge pe undeva la un salariu de 75% din ce câştigă acum un cadru didactic. Planul de guvernare se implementează, mulţimea P nu mai cere măriri, ca să rămână macar cu cât au scăpat, şi toată lumea e mulţumită.

POFTIŢI DE MAI VREŢI MĂRIRI!!

Sub mottoul "Boc ne ţepuieşte, Andronescu ne abrambureşte" merită să amintim despre recenta ordonanţă.

Astfel, conform recomandării U.E. de a mări numărul de ore de educaţie fizică şi în concordanţă cu diagnosticul ministerului sănătăţii, care trage un semnal de alarmă privind obezitatea în rândul tinerilor, ministereasa noastră, gândindu-se absolut la binele liceenilor, înjumătăţeşte numărul orelor de Educaţie fizică. Aşa strategie mai zic şi eu. Evident cum altfel se putea relaxa programul liceenilor decât renunţând la obositoarele şi epuizantele ore de sport. Mai mult, minestereasa educaţiunii, în planul măreţ şi de neînţeles plebei, scoate orele de tehnologie din program astfel sabotând plecarea tinerilor în alte state, că doar ăia de acolo n-au să angajeze necalificaţi. Ba mai mult, din dragoste pentru limba noastră românească scoate din programul liceenilor ceva ore de limbi străine, venindu-le de hac astfel agenturilor străine care încă mai sabotează economia naţională băgând-o în criză. Criză care de alfel vine în completarea nesfârşitei tranziţii şi a moştenirii grele de la vechea guvernare care a debutat şi ea la rândul ei cu o moştenire grea. (îmi aduc aminte că pe timpul lui ceauşescu se vorbea de generaţia de sacrificiu - se poate face o paralelă). Aş vrea să mai amintesc încă o măsură înţeleaptă a doamnei ministerese specialistă în abramburit; imperioasa şi absolut necesara desfiinţare a şcolilor de arte şi meserii, care pe motiv de experiment din anii când dumneaei se juca de-a restructurarea pe pielea noastră, în guvernarea lui Năstase, consideră că e mai bine să o pună de licee tehnologice. Astfel se poate ajunge la facultate fără capacitate şi fără bacalaureat, pregătindu-se o nouă generaţie de politicieni străluciţi.

Din logica măreţului plan de restructurare a educaţiei româneşti, înţeleg că în viitor şcolile tehnologice au să se transforme în licee industriale.

Doar zic şi eu aşa, că mintea mea de profan nu are cum să pătrundă planul luminat al doamnei Andronescu.

Amintiri de navetă

2009-03-04T20:52:00.003+02:00

Vizualizare album

Obţineţi codul dvs.

Boc ne ţepuieşte, Andronescu ne abrambureşte

2009-03-04T18:18:00.007+02:00

După cum îşi aduce bine aminte tot muritorul de rând, mai acum vreo câteva luni, anume prin otombrie-noiembrie anu' de graţie 2008 domnilor pesedişti şi pedelişti li se rupea inima şi le venea să plângă, cu gândul la sărmanii oropsiţi, ocnaşi în sistemul educaţional românesc. Ba mai mult dumnealor considerau absolut necesară o mărire de salariu a prăşitorilor spiritului românesc cu, nu mai puţin, de 50%, ba mai mult se mai discuta şi despre ceva bani pentru haine şi numai lapte şi miere pentru educaţie. Chiar au făcut numeroase întâmpinări cruzilor penelişti, care din nemăsurata lor răutate nu au vrut nici în ruptul capului să dea aceşti bani chiar dacă în bugetul acestora figurau comori inestimabile. S-au dat vreo câteva ordonanţe care au fost contestate la Curtea Constituţională şi multă gâlceavă, pentru gură cască de tembelizor, prin sălile parlamentului României.

Nu mare mi-a fost mirarea cetind, zilele astea, prin paginile răuintenţionate ale unor ziare reacţioniste, care vorbesc despre o conspiraţiune împotriva aceloraşi amărâţi din acelaş', deocamdată, sistem de învăţământ. Cică marea mărire a celor care între timp au ajuns la guvernare, în baza lacrimilor vărsate pe băncile parlamentului, se referă la o ordonanţă de urgenţă care anulează profesorilor orele suplimentare, salariul de merit, banii de navetă, banii de cărţi; nu am văzut nimic de gradaţia de merit(probabil că li se cuvine celor mai merituoşi decât merituoşii), adică vor să scurteze niţel salariile celor care mai au chef de muncă prin sistem. Nu înţeleg cum are să-mi taie ora suplimentară dacă nu mi-o plăteşte, sau cum are să-mi mai explice că trebuie să fac ceva extraşcolar sau să lucrez atunci când nu am chef, că salariul e oricum la fel de mare ca ajutorul social sau ca ajutorul de şomaj. Ba chiar nu se merită să mă trezesc la ora 5 pentru un ajutor social.

Oricum sunt impresionat de eficienţa noului guvern care a avut nevoie de o lună de negocieri, de două pentru buget şi de specialişti importaţi de la Cluj, pentru care se mai găsesc ceva bani de navetă cu avionul, dau-ar criza-n voi de mincinoşi.

Bocţionarul limbii române

2009-01-16T08:00:00.007+02:00

Că limba română e o limbă vie am învăţat la şcoală prin clasele gimnaziale însă exemple de transformare a limbi într-o perioadă foarte scurtă de timp am avut odată cu accederea la democraţie, revoluţia parcă ne-a îndemnat la transformarea limbii ba într-o romgleză ba într-un argou al maneliştilor. Mai nou am observat că o serie de cuvinte ce erau pe banda de casare au reintrat în limbajul curent mai proaspete ca niciodată. Astfel când plec de acasă îmi iau Bocceluţa; când merg la cineva Bocănesc la uşă nu sun la sonerie; ghetele mele sunt de fapt Bocanci; fetele nu mai plâng ci Boccesc; copiilor le plac desenele animate cu Pic şi Boc şi au ca personaj preferat pe Bocănilă din Bambi; de atâta frig am îngheţat Bocnă; oamenii preferă să aibă numele de Bocîncă, Boca, Bocan.

Acum trebuie să vă las că aud bocănituri în uşă şi mă duc bocuros să deschid.

ps. Acest articol este un pamflet, orice asemănare cu nume din realitate este pur întâmplătoare, sper să nu creadă vreun bocciu că am facut vreo asociere cu domnul Emil Boc.

Învăţământul la zi

2008-11-14T22:46:00.010+02:00

De o bună perioadă de timp toată lumea vorbeşte despre învăţământ. Am avut o mare rezervă în a aborda acest subiect, neavând încredere în toate aceste demersuri pe care le fac maimarii noştri pentru binele viitorului societăţii.

De la presă am înţeles că suntem (noi profesorii) slab pregătiţi (Robert Turcescu "proşti dar scumpi"), imorali,cu probleme psihice, leneşi (muncim 18 ore), etc ... probabil toate frustrările comunităţii se revarsă asupra prăşitorilor de învăţământ. Astea sunt opinii de conjunctură care fac societatea să aibă niţel farmec. Adevărul e că învăţământul are ceva probleme, care din păcăte nu au vreo legătură cu cele din sticla de la tembelizor. Cred că învăţământul trebe să primească bani pentru cât nu a primit în perioada comunistă şi pesedistă (fesenistă, pedeseristă etc.), pentru a se mai apropia de această ramură oameni de mai bună calitate, mai ales în învăţământul universitar. Cred că învăţământul suferă de calitate umană, ceea ce mai e uman în el are legătura cu o anumită tradiţie ci nu cu absolvenţii sau cu intenţia cadrului didactic. Cred ca trebuie sprijinită calitatea domnului Trandafir.

Nu ştiu cum are să facă acest lucru guvernăceanu sau cele ce vor urma, atât timp cât consideră corpul profesoral o masă de votanţi ci nu una care formează opinii (adică e un fel de vectori sociali în limbajul politicianist).

Cred că sindicatele au o problemă cu cei pe care îi reprezintă, pentru că nu prea îi mai reprezintă şi mai cred că nimeni nu are nici un interes ca învăţământul românesc să meargă bine. Mai profitabil e să faci învăţământ cu nepoţii şi nevestele sau amantele decât să foloseşti ceeea ce numesc cei din statele alea aflate în criză, adicălea profesionişti. Crecă are să mai curgă ceva apă pe Bahlui (brucănian ... foarte mulţi ani) până să vedem un învăţământ funcţional. Ar trebui ca universităţile să formeze şi profesionişti, să insufle şi ceva atitudine, presa ar trebuui să aibă ceva respect pentru cei ce pot să corecteze greşelile logico-gramaticale, comunitatea ar trebui să arate puţin respect pentru cei ce suportă toate frustrările copiiilor ei şi guvernul ar trebui să le dea bani profesorilor pentru că au curajul să lucreze cu ceea ce va fi.

ps. Pentru că e o chestiune arzătoare şi serioasă am lăsat pamfletul pentru un alt articol.

Nu am găsit nici o poză edificatoare; îmi cer scuze pentru acest lucru.

ps. Invit pe oricine să stea pe o bancă pe holul şcolii în timpul unei pauze, după care să reflecte la salariul pe care l-ar cere ca să activeze în învăţământ.

Enoriaşii din Paşcani au şansa de a ajunge în Rai

2008-10-30T17:43:00.007+02:00

Când o fi să-mi dau obştescul sfârşit, am să las cu limbă de moarte să mă îngroape la Paşcani. Şi nu care cumva să credeţi că am să mă zgârcesc să caut un loc de veci mai ieftin şi să nu credeţi că acolo se fac parastase mai cu moţ. Ci doar, fiind unul de ăla de mănâncă pe săturate în post şi mai calcă pe ici pe colo cumva într-o parte, am nevoie de ceva rugăciuni să pot să mă aliniez cu toată lumea bună în Rai.

Ce credeţi că mi-a dat să văz ochilor la prima oră pe nemâncate, subliniez, după ce am coborât din renumitul tren al navetiştilor (ştiu ei, navetiştii de ce) am văzut mântuirea mea, marea şansă de a ajunge să dau mâna cu Sf. Petru şi de a petrece o eternitate printre drept credincioşii şi cu toate obrazurile cele sfinte de pe la noi, din ortodoxie.

Cu West Moldavia e ... sigur în RAI... Mă gândesc că or avea ceva relaţii SUS puse, că prea sunt siguri de ei. Poate nici nu trebuie să mai treci prin purgatoriu, cine ştie; dau şi ceva lumânări şi oarece tămâie dacă face sufletul mai curat.

p.s. Sper că nu se refereau doar la numărul maşinii!!!

notă Orice asemănare cu persoane sau maşini din realitate e pur întâmplătoare. Articolul evident e un pamflet.

Cum să nu fii fericit?

2008-10-06T19:24:00.002+03:00

http://video.google.com/videoplay?docid=3248980463358300047&q=&hl=en

Ctitoria lui Nichita la intrarea în Iaşi

2008-08-25T20:44:00.005+03:00

Dulcele târg al Iaşilor are o nouă şi mândră intrare de îţi vine, numai gândindu-te la minţile luminate care au pus la cale această extraordinară ctitorie, să te muţi în altă parte. Dar dacă e în România ai să ai surpriza să găseşti alte minţi luminate, dornice de alte asemenea ctitorii şi ai să te miri ce de nepoţi ctitori a mai lăsat Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Mi se pare o idee îndrăzneaţă pentru dezvoltarea turismului local, astfel vizitatorul are tot timpul să consulte un ghid turistic încă de la intrarea în Iaşi şi mai mult poate admira oraşul încă de la intrare, mi se pare o idee foarte bună pentru stimularea socializării, şoferii au timp să schimbe idei, şi fel de fel de expresii (cei care au probleme cu comunicarea verbală folosesc fel de fel de semne universalizate), iarăşi mi se pare o idee excelentă pentru primirea studenţilor ( au să fie exaltaţi stând în parfumul gazelor de eşapament şi admirând magherniţele), ce să mai zic ... doar o minte strălucită putea să vină cu o astfel de idee.
evident doar un capsoman s-ar fi putut gândi că parcul auto ieşean e în creştere, afacerile se dezvoltă, iar anularea unei benzi pe sensul de mers ar putea crea ambuteiaje. Evident o altă soluţie nu se putea găsi pentru a dirija traficul (momentan inexistent) către cele două supermarcheturi.

Chiar sunt curios, dacă aveţi idee cine este ctitorul alături de Nichita, să ştiu cui să-i adresez cuvinte de preacinstire atunci când stau blocat în trafic impresionat de muzica claxoanelor.

Totuşi dacă ar fi să mai găsim ceva bun în această mîndră ctitorie, trebuie să admitem că le-a tras-o poliţiştilor ... nu mai are sens radaru.

Aceste minunate gânduri mi-au străpuns mintea astăzi când păzeam intrarea în Iaşi pe la orele amiezii, evident.

Gropile de la Gara internaţională Nicolina

2008-08-17T18:11:00.007+03:00

Dacă aveţi ceva treburi pe la gara internaţională Nicolina va trebui să vă parcaţi maşina pe undeva prin parcarea din faţa gării. Vă sugerez să fiţi foarte atenţi, nu la trafic pe cât la cauciucurile parcate chiar în mijlocul drumului la intrare cică să avertizeze conducătorii auto cum că ar fi o groapă plină cu apă. Dar pentru cauciucuri nu au găsit un sistem de avertizare.

Nu ştiu cine trebuie să se ocupe de această chestiune (cefereu sau primăria) dar trebe rezolvată că vorba aia Iaşul e capitala Moldovei şi gara Nicolina e ditamai gară internaţională.

Interesantă mi s-a părut prezenţa maşinii de poliţie. Poate e folosită pentru a constata acidentele cauzate de cauciucurile de avertizare.

Să nu credeţi că apa e pusă la dispoziţia cetăţenilor de primărie pentru a ameliora canicula şi nici de la vreo fintână arteziană nu provine, doar s-a strâns de la ploaie.

Floare de colţ în drum spre Toaca

2008-08-16T15:34:00.008+03:00

De ce, atunci când turistul român găseşte o floare de colţ se gândeşte mai întâi să o rupă şi să o pună la presat?! Platoul e plin de floare în această lună şi nimeni nu se gândeşte să rupă pojarniţă să pună la plafar sau coada şorecelului ( pun pariu ca nu prea are nimeni presat aşa ceva ) în schimb toţi vor floare de colţ la presat.
Am ascultat fel de fel de justificări, de genu cum că ar fi rară, că e cea mai frumoasă, să o arăt nepoţilor, dacă nu o rup eu o rupe altul, nu o să mă creadă nimeni altfel, ce-i în mână nu-i minciună, să o arăt muritorilor de rând de acasă etc, pe cinstite nimeni nu s-a gândit la o justificare rezonabilă. Cred că lumea rupe floarea de colţ doar pentru că e protejată şi s-a creat un fel de mit în jurul ei. Cei mai mulţi turişti nici nu cred că o pot discrimina prin flora de pe platou, care în această perioadă e în explozie. Adică Ceahlăul acum e un spectacol al florilor, printre care într-un colţişor îşi face loc şi această floare de colţ, timid printre jnepenii pletoşi şi umbroşi ascunsă de ochii turistului, doar ochiul vigilent al uneia din trupă a depistat-o chiar în cărare în vreo câteva locuri, minunându-se cum de a crescut printre picioarele turiştilor şi mai este acolo.

Am admirat-o, am fotografiat-o evident ca pe o vedetă a muntelui ce e şi am lăsat-o ascunsă la locul ei, pentru ochiul vigilent al vreunui cunoscător, să-i bucure şi lui spiritul ci nu să-i umple plafarul. Dacă vă întâlniţi cu ea transmiteţi-i toate cele bune şi că aş vrea să ne întâlnim şi la anu.

Pe numele ei de botez Leontopodium alpinum

O seara pe Ceahlău

2008-08-15T20:29:00.010+03:00

Când se anunţă caniculă, când simţi că unii vecini se uită urât la tine, când cauţi un mecanic şi vezi că toţi sunt foarte ocupaţi şi nu au timp să se uite la maşina ta, când fotoliul de la calculator nu-ţi mai menajează coloana ia-ţi două zile liber si mergi pe Ceahlău. Ori din Izvorul Muntelui ori din Durău găseşti un traseu rezonabil să ajungi acolo sus unde sensul civilizaţiei dispare odată cu multele ei lipsuri.

Nimic nu se compară cu un apus văzut de pe Toaca urmat de o lună plină ochi care se încăpăţinează să lumineze ca ziua.

Nu te costă mare lucru, în schimb te simţi privilegiatul lui Dumnezeu, ceva aproape de înger, mai ales într-o zi de Sfânta Maria. Pe lângă asta te mai poţi bucura de plajă la altitudine, de o briză racoroasă şi de ceva adrenalină dacă ai chef să călăreşti o stâncă sau să admiri o ... prăpastie.

Aur şi argint pentru România

2008-08-13T20:38:00.007+03:00

Pe Ceahlău am mai călcat şi în iunie cu un grup din care făcea parte ceea ce astăzi putem spune cu certitudine un medaliat cu aur şi argint la olimpia internaţională de geografie unde românia a obtinut medalia de aur pe echipe şi la individual doua aur şi doua argint. Cel din imagine este elev al Colegiului Naţional din Iaşi şi a obţinut medalia de argint pentru clasa a IX a.

Olimpiada s-a ţinut în Tunisia în Carthage pe 7-12 august, la care au participat 110 elevi din 28 de ţări.

Vladimir Rumlianschi e băştinaş din Basarabia, un băiat ca toţi băieţii, curios, energic (m-a cam fugărit pe Ceahlău) şi îndrăgostit de studiu.

Vladimire îţi doresc numai de bine şi multe succese!

Curcubeu peste Podu Iloaiei

2008-08-11T12:10:00.008+03:00

Natura găseşte soluţii la toate neajunsurile oamenilor. Doar la asta m-am putut gândi după ce am văzut aceste poze făcute de un amic ce sta vis-a-vis de blocul în care locuiesc adică cel de mai jos. Urmă a epocii ceauşescu, victimă a tranziţiei iliesciene, constantinesciene, băsesciene, înconjurat de tomberoane de gunoi şi drumuri care par a fi mai degrabă din Irak decât dintr-un orăşel din România, devine obiectul artei alături de un curcubeu susţinut de păsările potrivite ca stemă pe drapelul României dar mai ales simbol al oraşului de la ţară Podu Iloaiei.

Îi mulţumesc lui Alexandru pentru aceste poze şi îl mai aştept cu altele.

Dacă reuşiţi să pozaţi ceva ce vi se pare interesant, vă aştept cu un mail .

Comunitaru

2008-08-01T09:15:00.004+03:00

Ce să faci cu un concediu de profesor?!

2008-07-24T13:00:00.012+03:00

Unde se duce lumea în concediu?!
Dacă tot e să lucrez în învăţământ şi să dispun de cel mai invidiat concediu, mi-am zis că trebuie să ies la atac cu un plan bine stabilit şi să mă interesez pe ici şi colea, unde si cum se poate petrece un concediu de către un cadru didactic al patriei noastre frumoasă şi bogată (ea, că nu lucrează în învăţământ). Păi, unii mi-au zis cum în România nu se poate întîmpla aşa ceva pe motiv de preţuri şi de multă mizerie, alţii mi-au zis că un concediu de nedescris se poate petrece pe terasele din iaşi, că au bere multă şi relativ ieftină, alţii mi-au zis că nu se poate petrece un concediu fără litoral (măcar un Costineşti dacă nu Vama Veche), dar cei mai multi au picat deacord că adevăratul concediu se petrece la munte.

Alţii mi-au mai dat câte un telefon din vîrf de Piatra Craiului, alţii m-au salutat din Vatra Dornei, ce să mai ... lumea din patria noastra ştie ce si cum cu concediile astea. Văzând că nu mă pot decide (contul din bancă mă strânge şi alte oarece obligaţii) m-am retras în codru secular unde am apicultorit. Poate de acum pâna cât mai am din concediu am să fac si eu ceva cu el.

Că e pacat, doar e cel mai invidiat concediu.

ps. Totuşi statul român are grijă de sărmanii profi.; le-a dat bani de cărţi, să aibă ce citi dacă tot nu-şi permit să meargă undeva.

Flori de piatră

2008-07-22T14:45:00.005+03:00

E vorba de nişte flori care nu au fost semănate acolo, dar s-au impus cu mult fast de ţi se taie respiraţia cât de frumoase sunt. Cică le zice flori de piatră, pe cuvântul meu că sunt flori din alea cum suntem noi obişnuiţi.

Cât de greu trebuie să fie să înveţi limba română?!

2008-07-19T19:35:00.009+03:00

Mă întreb, cât de greu trebuie să le fie străinilor să înveţe limba română, dacă, mulţi dintre ai noştri nu o pot învăţa nici ca limbă maternă.
Cred, totuşi, că Academia Română trebuie să ia atitudine şi să dea acolo o lege prin care să scoată din limba română acele chestii grele la ficat care fac să pice mulţi copii, de altfel silitori şi deştepţi foc, bacul, în zilele însorite ale verii, când toată lumea e pe plajă sau pe vârf de munte.
Mă gândeam în una din zile, că am putea gramatica ceva populaţie dacă am promova unul din armanahele lu' Vanghelie ca îndrumar ortografic al limbii, în care vom găsi conjugarea verbului a fi (eu este, tu este, el /ea este, noi este, voi este, ei/ele este).
Cam la gânduri din aste îmi umblă mintea când citesc un docoment, ca cel de sus, în care un funcţionar de pe la regia de drumuri şi hopuri, sau cum se cheamă ea, nu reuşeşte să construiască o frază din care să înţelege şi românu ceva ... că nu toată lumea e dă bucale să poată să înţelege, alţii e de la ţară şi nu citeşte Armanahele.

Mulţumesc Elizei pentru fotografie!

PS. Mii de mulţumiri celor care ne oferă astfel de materiale umoristice. Şi lipsa de competenţă e bună la ceva, măcar suntem un popor vesel dacă la profesionalism şi competenţă şchiopatăm.

Ce mai face omu în ziua de azi

2008-06-26T11:21:00.013+03:00

Păi din ce discut cu cei ce-i cunosc, unii fac proiecte şi rămân la stadiul ăsta, alţii fac bani şi se laudă cu ei, alţii învaţă carte ... parcă le-ar trebui la ceva, alţii dau examene cu speranţa că are să le fie altfel, alţii scriu poezie dom'le şi mai scriu şi bine. Asta face , care va să zică, o doamnă şi profesoară de limba română şi cetire. Şi ce credeţi voi, poezia dumneaei chiar place la public, cel puţin la publicul pe care îl cunosc io. Ca să mă credeţi, cu bunăvoinţa autoarei, am să vă invit la o lectură de poezie.

Vrăjitorul cuvintelor

Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care frământă silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seacă izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele să cânte
sub frunţile înnegurate ...

Te aştept pe tine,
un menestrel sub vechiul turn,
o umbră care se furişează pe lângă ziduri
căutând un om ...

Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinând în mână
fluturi albaştri ai nopţii
în care ne atingeam
doar sufletele.

Unde mă cauţi?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mănăstire ... aăternută între noi.

Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.

Sper că v-au plăcut versurile. Poate citiţi şi altele din cele scrise de doamna Lelia Mosora. Eu acum am sa-i transmit toate cele bune, multe inspiraţi în ale condeiului şi frumuseţe sufletească, după cum îmi transmitea o altă doamnă profesoară de cetire.

Pentru că 26 iunie înseamnă ceva pentru tine
La mulţi ani Lelia!

ps. Vă rog doamnă profesoară să nu-mi puneţi notă proastă, dacă găsiţi ceva greşeli să stiţi că e de la tastatură, mă jur.

Dacă vreţi să mâncaţi o pizza bună

2008-06-24T10:51:00.012+03:00

Ştiţi probabil pizzeria aia cu terasă faină de la semaforul din Păcurari, aia de are scaune de răchită si lecedeuri de vezi meciuri pe ele; Moara de Foc adicălea de e cunoscută de toţi şoferii de taxi sau de microbuz. Ei bine m-am decis duminecă seară împreună cu ceva prieteni să mâncăm o pizza bună să ne putem ghiftui cu bere dupe aia. Am mai încercat ceva pizzerii dar erau foarte aglomerate sau nu eram bagăţi în seamă şi ştiam eu că la moara de foc se mănâncă o pizza bună, mai ales dacă e specialitatea lor. Zis şi făcut, ne-am instalat la o masă şi am făcut semn unei don'şoare care s-a uitat urât şi s-a întors cu spatele. A venit întrâ-un târziu un nene ciudi rău care işi băga deştele peste tot, ceea ce m-a pus la bănuieli, şi cu o lipsă de profesionalism de te scotea din sărite ne-a luat comanda. După o juma de oră ne plasează în faţă cea mai proastă pizza pe care ... am încercat să o mănânc. Mi s-a tăiat pofta de bere şi de meci chiar daca băgasem în pizza un pahar de sos iute şi juma' de solniţă de sare. Ne-am ridicat tăcuţi achitând o notă destul de pipărată, am mai privit odată feţele acre din zonă şi am plecat scârbiţi şi convinşi că am avut în fată cea mai proastă pizza.

Dacă vreţi să mâncaţi o pizza bună să nu vă duceţi la Moara de Foc, sunt destule pizzerii în Iaşi!

ps. nu postez nici o poză să nu stric imaginea blogului.

Natural 100%

2008-06-23T13:41:00.008+03:00

Zilele trecute am călcat Ceahlău' cu gând de relaxare şi însănătoşire spirituală, simţind din plin cât de bine e să fii la înălţime, cum e să fii cu capu-n nori şi alte câteva feelinguri cum ar fi: am murit şi n-am simţit, cine naiba m-a pus, altădată am să stau pe terasă, etc. Şi iaca'şa în urcuşurile astea cu gându' la cele bune am dat peste cele mai interesante expresii ale naturii creatoare. Dintre ele vă impărtăşesc acestă poză făcută de un amic în jnepenişu' de pe platou când ne întorceam de pe Toaca spre Cabana Dochia.

Un fel de falocraţie la înălţime.

Dacă am reuşit să vă descreţesc frunţile mă bucur, dacă am reuşit să vă fac curioşi, mereţi pe Ceahlău.

With a little help from my friends un spectacol pentru cei ce nu inteleg adolescentii, pentru cei ce nu-şi depăşesc limitele, ...

2008-06-23T10:35:00.016+03:00

Pe nisipul de la Vama Veche, câţiva adolescenţi uită de regulile societăţii jucându-se de-a dragostea cu ceva votcă şi iarbă, iubind fiecare pe altcineva intr-o pseudorearealitate.
Sentimentele sunt mimate prin miştocăreală, viaţa şi moartea se joacă la cărţi. În rest muzică, glume şi libertate Maxim.

regia lui Radu Apostol, scenografia Alina Herescu, muzica lui Bobo Burlăcianu sunt puse în faţa spectatorilor de actorul teatrului Naţional Cosmin Maxim în rolul sinucigaşului Miki (a mai jucat in rol de sinucigaş în Harold şi Maude); şi cinci studenţi din clasa lui Emil Coşeru, Cosmin Panainte în rolul lui Radu tocilarul îndrăgostit, Vlad Willi Volf jucându-l pe Andi cu identitatea sexuală nesigură, Andreea Boboc în rolul lui Ada virgina disperată că e ultima de pe pământ, Olimpia Melinte jucând-o pe Ruxandra care iubeşte dar nu iubeşte pe cineva anume şi poliţistul despre care nu ştiu ce căuta pe acolo Corneliu Laur.
Muzica este împrumutată din Vama Veche, Nirvana, Paraziţii, Beathes, costumaţie a la Black Sabat din timpurile de glorie a lui Ozzy Osbourne, concert rock în toată regula, pe versuri inedite copiate din limbajul curent adolescentin.

With a little help from my friends o piesă a naţionalului Ieşean care a stârnit oarece, atât printre spectatorii doritori de piese noi şi inedit cât şi printre critici şi cârcotaşi. O piesă despre tineri, făcută de tineri care se adresează tuturor. Un fel de strigăt de "mai lăsaţi-mă în pace să hotărăsc eu ce fac cu viaţa mea"
Pentru publicul care vine cu o anumită prejudecată în sala de spectacol piesa e cam greu de digerat pentru că se foloseşte cuvântul "p..ă" cam pentru toate situaţiile. Am văzut printre spectatori persoane care au văzut piesa printre degete. Ruşine şi jenă din cauza unui limbaj care agresează bunele maniere şi mondenismul local, de altfel savurat prin toate cotloanele iaşilor.
Mi-a mai plăcut ceva în piesa asta; aversiunea faţă de manele şi reacţia la auzul lor.

Ceva apicultură

2008-05-24T11:36:00.003+03:00

De câteva zile a înflorit salcâmul şi stuparii sunt preocupaţi de cules. Doar că prin câte păduri de salcâm am trecut zilele astea am văzut puţină floare de salcâm. Se pare că unul din principalele culesuri ale zonei va fi destul de slăbuţ. Mierea cea mult aşteptată va fi puţină şi scumpă. Asta pe lângă faptul că seceta de anu trecut şi varoza au făcut ravagii prin stupinele patriei scăzând cu mult fondul de stupi. Poate anu ăsta va fi unul prielnic apiculturi că ajutor din partea statului nu a fost şi nu cred că va fi.

Cultură de rapiţă

2008-05-19T21:37:00.004+03:00

Am auzit nişte bârfe cum că s-ar face motorină din rapiţă. Eu am putut scoate doar o poză, zic reuşită.

De ce îmi place Paştele la români

2008-04-29T21:24:00.002+03:00

De ce ne plac cozonacii?!

2008-04-25T19:20:00.006+03:00

Câtă treabă e de la coca de aluat la cozonacul pe care îl mâncăm pofticioşi în ziua de paşte numa' gospodinele ştiu. Că ele se trezesc de cu noaptea-n cap să cearnă făina să o puna la încălzit să pregătească toate ingredientele (şi sunt destule: lapte, ouă, ulei, stafide, zahăr, smântâna ciocolată, cacao, rahat, şi-or mai fi că nu le ştiu pe toate). Pentru frământat coca se mai apelează la forţa bărbatului că tebe să existe vreunu în casă de om. Apoi problemă mare e cu cuptioriu care trebe ars cu grijă să nu fie prea fierbinte dar nici prea rece că altfel nu iese bine treaba.
Aşa se făceau odată cozonacii la români. Acum se mai improvizează pe la aragaz câte ceva sau mai simplu e cu reţeta Metro. Pe undeva pe la ţară unde au întârziat reformele lu' domnii miniştri ai agriculturii de până acum, se mai practică acea reţetă de făcut cozonaci, de care să vă zic cinstit că mi-e dor, nu că ar fi ieşit cozonacii mai buni, cred că ma impresiona pasiunea cu care erau pregătiţi, că buni erau oricum, după un post al Paştelui.

Paşte fericit! ... şi cozonaci crescuţi bine!

Urme ale istoriei

2008-04-24T10:23:00.008+03:00

Cu ocazia unei vizite prin mun'cipiu Paşcani, la un concurs intercluburi cu un mic grup de copii, am ajuns la Clubul Copiilor din Paşcani ce îşi are sediul într-o clădire aflată într-un conflict de retrocedare. Vizitând clădirea, mai mult o ruină decât ce ar trebui să fie, am observat balconul din imagine care nu are nimic comun cu arhitectura clădirii. Interesându-mă, mi s-a spus că acest balcon datează de pe la 1600 pe când clădirea apaţinea familiei Cantacuzino. Mi s-a părut interesantă istoria clădirii, a mai aparţinut şi familiei Sturza (acum nu ştiu cine o revendică, probabil Sturza că el revendică tot).
Coloanele balconului sunt din piatră sculptată şi ar avea un efect deosebit dacă aceasta contrucţie ar încăpea pe mâna unor specialişti în restaurare.
Clădirea se află in paragină, fiind a nimănui în acest moment, ca multe alte clădiri cu valoare istorică.
Păcat de această urmă a istoriei.

Şahiştii de la Podu

2008-04-05T19:33:00.006+03:00

Era o vreme când consideram că mă pricep să joc oleacă de şah. Chiar credeam că sunt bun, mai ales că citisem vreo două trei cărţi cu Ficher şi Polihroniade şi mai auzisem eu şi de ăla tare Kasparov şi de alţii care sunt un fel de zei în şah. Mai intram în jocul pensionarilor prin Copou şi mă credeam al naibii de bun dacă băteam vreo câţiva. Aflaţi că mă înşelam amarnic. Dacă am bătut vreo trei pensionari nu înseamnă că ştiu şah.
Faţă în faţă cu uşa mea stau doi adolescenţi care m-au făcut să mă uit la partida de şah doar ca spectator. Neavând nici o şansă să joc cu ei de la egal la egal. Am înţeles că şahul înseamnă mult studiu, mult exurciţiu mult mai mult decât să joci cu câţiva pensionari şi să citeşti două trei cărţi. Alex şi Vlăduţ Stegariu la debutul adolescenţei se pot mândri cu ceva medalii, diplome şi cupe câştigate pe la competiţii naţionale sau internaţionale, dar mai ales se pot mândri cu punctele elo care le umple traista performanţei, turneu de turneu. Acum Alex s-a decis să ne spuie de competiţiile şahistice pe la care participă pe un blog cu specific King's indian. Îi doresc succes şi nu cred că am să răspund invitaţiei de a juca o partidă cu el. Poate am să urmăresc în continuare turneul de la Palatul Culturii.

Oraşul de la ţară

2008-04-03T16:23:00.005+03:00

Mai mare dragu' să trăieşti în unul dintre oraşele Europei noastre unite, unde civilizaţia îmbinată cu înaltele valori ale democraţiei îţi asigură minimul de confort şi securitate şi calea spre delectare cu înalte simţăminte de fericire. Bineînţeles pot cugeta liber acestea, cuprins fiind de filosofia democraţiei, doar din vârful fotoliului cu jaluzelele trase nu care cumva să mă puie necuratul să îmi arunc privirea pe geam, că atunci se termină cu oraşul european şi toate valorile democraţiei. Noroiul, găurile din beton, urma unui trotuar, murdarul din pereţii blocurilor, căruţele, magerniţele cu titlu de bar, sărăcia din sufletul şi hainele trecătorilor nu au cum să mă ducă cu gândul la oraşul european ci mai degrabă la satele transformate peste noapte în oraşe de mult iubitul şi stimatul ceauşescu, pe care de altfel cei descrişi pe undeva mai sus, îl plâng sau îl mai aşteptă să le dea.

Flori de zarzăr

2008-03-29T13:29:00.006+02:00

Odată cu frigul de acum vreo două zile, pe unde te învârteai oamenii discutau despre îngheţul care va afecta floarea de zarzăr şi cum ... că nu vom mânca nici anu' ăsta zarzăre. Nu am băgat în seamă prea tare această preocupare firească a muritorului de rând de pe meleagurile patriei noastre, doritor de trufandale, gândindu-mă totuşi că anul trecut zarzărele au fost niţel cam scumpe şi cam puţine. Slavă domnului că avem ananas şi banane, merele fiind cam scumpe pentru a ţi le permite. Ieri însă mergând preocupat, mai ales de găurile din trotuar şi asfalt, am văzut la un colţ de străduţă un zarzăr care mi-a luat privirea prin bogăţia de floare şi bâzâitul de albine. După ce mi-am adus aminte de discuţiile cetăţeanului din ce în ce mai puţin preocupat de politică, m-am bucurat că anu' ăsta mă voi putea delecta cu zarzăre autohtone şi mai ales accesibile la preţ.

Să aşteptăm să se coacă.

Pentru masa de prânz

2008-03-23T11:45:00.005+02:00

Mi-a placut cum arată şi m-am gândit că am să vă fac poftă de mâncare. E fotografiată pe undeva în Pizzeria Nordica din Podu Iloaiei. Nu mai ştiu exact cum se numea în meniu dar o puteţi scoate la imprimantă şi să mereţi cu poza.

Poftă mare!

Trenurile noastre toate se vor înnoi vreodată

2008-03-12T20:26:00.018+02:00

Greu cu statutul de navetist, dom'le, când tre' să mergi cu trenu' în fiecare zi şi nu te poţi obişnui cu mirosu' de budă, cu muşamaua jegoasă, geamurile murdare specifice trenurilor noastre. Mai interesant e că pe timpul iernii dispui de un patinuar pe culuar si peisaj montan la intrarea în tren. De altfel nu ţi-e frică că ai putea aţipi şi treci de destinaţie. E atit de rece, când e rece, şi atât de cald când e cald, că nu are cum să-ţi fie bine; ori transpiri ori digeri de frig. Nu mai spun de tehnica avansata de deschidere sau inchidere a geamului, a uşii sau altor chestii care iţi vin sau nu în cap, care scârţîie sau fac zgomote holyoodiene, de mai mare dragu' să calătoreşti cu CFReu' nostru cel de toate zilele.

Cu toate aceste am avut surpriza acu' vreo cîteva săptămâni să întâlnesc pe şinele noastre o nouă specie de vagon parcă desprins din filmele alea tari, de le vedeam joia pe timpu' lu' ceauşescu. Cu scaune tapiţate, curate, cineva mi-a zis că-ţi spune unu' pe care nu-l vezi, ce staţie urmează şi când se închid uşile. Un alt prieten plin de optimism mă fericeşte cu vestea că ar pregăti trenuri de astea pentru navetişti. Eu ştiu ce să cred?! Deocamdată preţul călătoriei creşte, condiţiile se înrăutăţesc şi navetistu suferă în tăcere când un nene tupeist îi cere abonamentu' fără să schiţeze că ar dori să se legitimeze cum e normal şi fără să se scuze de mizeria şi disconfortul puse la dispoziţia călătorului.

La realizarea acestui articol m-a inspirat un prieten optimist.

Festivalul de chitară clasică

2008-03-09T13:30:00.005+02:00

Am reuşit să ajung sâmbătă seară la Festivalul de chitară clasică. Aşteptam de la acest festival ceva care sa mă facă să mă simt bine, să savurez câteva piese şi să merg fericit acasă să meditez alături de o fetească neagră. Am avut însă surpriza de a urmări o trupă extraordinară, o trupă care m-a făcut să cred ca acest instrument poate reda absolut orice. Aceşti Duo Melis au reuşit să cucerească sala (sau măcar acea parte a sălii care a venit pentru muzică) cu pasiunea, felul, stilul absolut original de a scoate din chitară sunetul minunat al muzicii. Corzile agresate sau mângâiate scoteau sunete pe care nu cred că le-am mai auzit. O trupă de profesionişti, o trupă care te face să iubeşti muzica.

Celia si tenelistii

2008-03-03T16:52:00.012+02:00

Vineri seara s-au premiat cei mai grozavi tineri liberali, printre care am auzit si numele celui care s-a casatorit cu sistemul sanitar, marele ( de fapt o mana de om, probabil e facut numai din inima) Ciuhodaru Tudor sef serviciu urgente de la Spitalul de Urgente "Sf. Ioan" pentru celebrul program CIRTITA. Evident si LUDICUL a primit ceva, si trupa de dans modern de la Clubul Studentilor era printre premiati, un solist Hip Hop, nu mai stiu cum il cheama, si multi tineri mai merituosi sau mai infipti. Important e ca omu' a fost motivat sa faca ceva politica in continuarie. Si fiindca tot era petrecere si pe linga agenda cu PNL si trofeu omu' mai trebuia sa primeasca ceva, a primit Celia, intr-un microrecital incitant, daca nu fierbinte. Cred ca a fost de bine.

Vine, vine primavara !?

2008-03-02T17:38:00.010+02:00

Primesc fel de fel de mesaje aducatoare de fericire; cum ca vine primavara si viata mea se va schimba in bine, cum ca fericirea pluteste in aer, si mii de fluturasi imi soptesc la ureche numai cuvinte frumoase. Suntem in doua martie si mie nu mi s-a sadit in suflet nici macar un strop de optimism primavaratec si nu cred ca am sa incerc vreun sentiment de genu asta pana nu am sa platesc factura la gaz, sau pana am sa pot reaspira linistit si altceva in afara de praful, gazele de esapament sau fel de fel de mirosuri suspecte. Vine, vine primavara pentru ca e mai cald in trenurile patriei, de multe ori prea cald, pentru ca dai peste furnizorii de ghiocei, pentru ca magazinele se aprovizioneaza cu mancare de post semn ca vine Pastele-deci primavara, si mai ales vine primavara pentru ca poti admira gunoaiele comunitatii prin toate colturile de bloc sau de parc fara a te mai impiedica zapada (doar o amintire). In rest lumea e la fel de optimista sau pesimista, Romania e aceeasi si visurile noastre de mai bine tot visuri. Sa avem cu totii o primavara fericita!

Indienii in buricul Tirgului

2008-02-28T21:40:00.007+02:00

Plimbandu-ma prin dulcele tirg al Iasilor, am vazut un trib de amerindieni chiar pe undeva in fata Halei. Tocmai faceau niste incantatii, sau interpretau un dans de pregatire a vanatorii, ce e clar ca mi-a placut ce faceau. Suna bine, si in spatiu poluat si plin de oameni preocupati la orele pranzului, muzica lor aducea un pic de buna dispozitie. Chiar as fi cumparat un cedeu al acestei formatii INDIOS, pe care mi-l intindea increzator unul dintre ei dar nu aveam prea multi bani la mine. Probabil multi dintre trecatori aveau aceleasi sentimente.

Librex 2008

2008-02-24T12:55:00.019+02:00

Marele târg de carte din târgul Iaşilor a oferit dependenţilor de de tuş tipografic un strop de cultură şi 'mnealor gură cască un pic de distracţie.
Pentru o ultimă dată în forma actuală, înainte de marea renovare, Palatul Culturii găzduieşte o manifestaţie culturală care după umila mea părere ar fi trebuit să aibă mai mult fast. Iaşul e renumit ca centru cultural, şi ar fi fost nimerit ca acest Librex să aibe ceva mai multă publicitate, mai multă animaţie, mai mulţi invitaţi (cred că s-ar fi impus şi vreo vedetă scriitoricească de pe alte meleaguri), adică să semene cumva cu o sărbătoare a cărţii, din respect pentru umilul cititor de carte destul de prezent pe străzile Iaşului.
Sâmbătă pe la orele trei, să fi fost, l-am urmărit pe jurnalistul şi scriitorul Tudor Octavian prezantându-şi lucrarea „Povestiri la cafeaua de dimineaţă", publicată de Polirom. Spiritual vesel şi amuzant ca de obicei a reuşit să stârnească interesul publicului ajutat şi de cunoscutul Liviu Antonesei. Am încercat apoi să mai urmăresc ceva sau pe cineva dar mi s-a părut fără prea mare interes, din câţi gură cască mai erau pe acolo mi-am dat seama că nu e numai părerea mea.
De altfel preţurile erau cele binecunoscute prin librării cu mici reduceri de 10% sau ceva mai mult dar nu semnificativ, sau cărţi cu un preţ fix pe care nu cred să le cumpere cineva vreodată.
edituri remarcate: Poliromul care reuşeşte să vină cu ceva nou pe piaţă, editura ART, Humanitasul, m-aş fi aşteptat să găsesc standul Universităţii mai atrăgător şi mai bogat.
Se pot spune mai multe, rele sau bune, despre acest LIBREX 2008, dar prefer să las şi pe alţii, poate au mai multe cuvinte de laudă.

Dragoste la Veneţia cu sala plină ochi

2008-02-20T20:15:00.012+02:00

O piesă simpatică care a reuşit să adune atât de mulţi oameni cât să nu încapă în sala studio. Gluma făcută de d-l Coşeru cu "aşezaţi-vă doamnă" chiar dacă lipsită de politeţe, a găsit în sfârşit conţinut nu-mi amintesc de săli pline de ceva vreme. Chiar mă gândeam că lumea nu se mai dezlipeşte de calc şi de teveu.

La o evaluare sumară se poate observa că majoritatea audiatoriului e format din tineri sau copii veniţi cu părinţii. Nu cred că pensionarii nu ar găsi 12 ron cât costa un belet. Şi nici de ţinută nu te poţi plânge, la urma urmei omu vrea să se simtă bine nu să etaleze ţoale. De altfel şi sala îţi crează senzaţia de familiar şi intimitate, la un moment dat poţi spune că participi la acţiunea piesei. Piesa dragoste la Veneţia s-a şi dorit o piesă interactivă, construită în forma în care spectatorul face parte din scenă, discuţia pare interactivă, chiar din debut când spectatori trebeau să asculte goange până se schimbă actorii. Simpatica chestiuţă.

Decorul îmi aduce aminte de "Slugă la doi stăpâni" din care sunt inspirate unele momente. Ineditul vine din faptul că sunt incluse în piesă glumele de la repetiţii; au fost de altfel deliciul publicului.

Am aflat şi bancul momentului, ăla cu kosovo, am văzut cum se poate juca snooker în timpul piesei, dacă vă interesează tre să găsiţi nişte bile disponibile, nu ştiu cine se oferă; şi altele.
Am văzut un Coşeru ca de obicei, un Puşcaşu care te încântă întotdeauna şi toţi ceilalţi de nu ştii de cine să vorbeşti mai întâi. Ce e clar e că m-am simţit foarte bine, cineva spunea că a lipsit tragicul, cred că şi asta dar mai ales primirea călduroasă şi atmosfera primitoare ca în Veneţia de atunci, şi nu ştiu cum de plăcută; cu muzică, eleganţă, stil şi mondenitate; chiar distins. S-a râs mult şi în hohote, s-a aplaudat şi nu cred că cineva s-a gândit că îl dor palmele, s-a aplaudat cu muzică şi fără muzică, a fost o piesă despre care ai ce vorbi şi de la care pleci convins că ai fost servit cu multă bunădispoziţie şi o porţie mare de râs în hohote, adică de bine de tot.
Dacă vreţi detalii tehnice accesaţi DRAGOSTE LA VENETIA
sau adresaţi-vă pisicii obosite

Audiţia o piesă ce reflectă o parte a istorie noastre

2008-02-18T17:51:00.008+02:00

O piesă în care vedem cât de diferiţi suntem unul de altul şi cât de uşor poţi ajunge în agonie. O piesă care te face să râzi pentru că tu ai scăpat de toate astea sau că omul poate fi destul de ridicol şi caraghios pus în faţa unei bude prezentate ca viitor fericit. Cît de diferiţi or fi oamenii fiecare găseşte un motiv bun pentru a bea o votcă, fiecare găseşte soluţii după o votcă si mai ales îşi face prieteni sau relaţii la o votcă. De altfel o piesă care ne arată acea parte a fiintei şi a societăţii pe care refuzăm să o vedem sau o ignorăm pur şi simplu, o piesă care te face să râzi şi să plângi pentru acelaş lucru, o piesă în care acţiunea se petrece în altă parte, dar ştii bine că e foarte aproape de tine. Te face să te simti bine într-o seară şi să ai un subiect de meditatie mai multe seri. Poate te ajută să fii mai puţin ingnorant la cele din jurul tău dar mai ales la cei din jurul tău. O piesă cu decor de budă şi calitate de Ateneu.
Puteţi merge să o vedeţi că merită!!!

http://poduiloaiei.blogspot.com/

Murphysme

2008-02-10T00:16:00.000+02:00

Daca o singură persoană, din cele cunoscute sau necunoscute, îţi poate face rău, acea persoană sigur îţi va face rău.

murphy şi legile lui româneşti

2008-02-04T21:13:00.000+02:00

După cum ne zice omu, ca de pe carte, cred ca acest Murphy nu e decât un individ născut pe undeva, educat de britanici, trăit sub guvernările României şi trăit in State. Mi se pare mie sau prea le ştie el pe toate, de te scoate din sărite când toţi îţi zic "uite câtă dreptate are". Şi parcă nu ar fi aşa când vezi că dupe strădanii tot rău îţi e. Sau ca un făcut când ţi se promite, felia cade pe covor tot cu dulceaţa în jos "Daca o felie de paine cu unt cade, cade intotdeauna cu untul in jos" . Dar ca un bun român ce sunt, gândesc că ăsta a trăit cândva pe spaţiul mioritic; altfel cum ar putea să facă atât haz de necaz, sau cum de le ştie el pe toate şi nici măcar nu cunoaşte limba română. Pe de altă parte orice lege poate greşi (vezi legea CNSAS), chiar poate încălca constituţia (numai la români).

Daca o lege a lui Murphy poate greşi, atunci va greşi.

http://www.link.ro/murphy/

Parcarea şi plăcerea de a conduce

2008-02-04T18:26:00.001+02:00

Nimic nu e mai frumos pe lumea asta decât condusul prin târgul Iaşilor, mai ales la o oră de prânz când tot omu mai cu afaceri sau cu probleme stringente e pe străzile frumosului oraş moldav, cu ochii bulbucaţi la maxim vânând un loc de parcare sau măcar o margine de trotuar chiar şi cu o roată în canal că nu te mai pui acolo pentru confort ăn astfel de condiţii. Bucuria enormă sora cu extazul a fost atunci când pe o margine de Stefan cel Mare, pomenit fie numele său, văd ieşind o maşină dintre altele aliniate frumuşel de-a lungul trotuarului. Atunci ca un autentic neam de-al lui Schumacher, o mai veche cunoştinţă a mea de altfel, fără să mai semnalizez sau altceva (o modă mai nouă pe străzile Iaşului) intru, ca nu cumva să-mi sufle cineva loc'şoru, dintr-o miscare. Surpriza (că Iaşul e plin de surprize dom'le) a fost când mi s-a înfiinţat dinainte un individ cu un chitanţier care cică taxează pentru parcare. Io în mintea mea mă întreb ca omu de la ţară necuprins de civilizaţie "care parcare?!" că nu văzusem ceva amenajat în acest sens; sau poate e o parcare amenajată într-un curent mai modern şi eu e incult şi nu înţeleg deloc civilizaţia. Ideea e că am dat un ron că nu aveam ce face şi nu ştiu pentru ce. Daca nu plăteam, că vorba aia eu înţeleg altfel termenul ăsta de parcare, aveam păcerea de a conduce pe modernul asfalt al Iaşilor încă ceva vreme şi nu pot pentru care să mă pronunţ cât. Despre modernul asfalt poate cu altă ocazie, cinstit să fiu mă seaca traseul cu obstacole de pe Canta. Oricum un drum prin Târgul Iaşilor îţi satisface plăcerea de a conduce. Să zicem că e un orgasm al şoferilor. Acum vă doresc parcări libere cu taxă sau fară taxă.

"scara mâţii" sau "Scara pisicii" piesă într-un act cu pătrăţel roşu

2008-01-31T23:51:00.002+02:00

Catalin: doua femei şi-au disputat într-un mod melodramatic, caracteristic anilor 90, un bărbat slab la pat, bătrân si făra perspectivă, mincinos, trădător, adică fara un pic de moral care va să zică
Catalin: cam ciudată piesa
Catalin: finalul a fost aşteptat
Catalin: una a omorit-o pe alta
Catalin: chestia că aia mai in virsta a câştigat
Catalin: era vorba şi de o pisică, care nu era acolo evident
Catalin: şi care era mingâiată de tipu' care lipsea
Catalin: în rest un pic de amuzament si delectare pe seama lu' aia de vreo ++ ani care îşi arată toate alea în draci
Catalin: şi '''''''''''''' vroia să o angajeze ca manajeră
Catalin: au fost bâlbe de deliciu
Catalin: beepurile nu au functionat si nici macar pătraţel rosu nu au pus
Catalin: dar cuvinte ca futai, cur, pizda, si alte câteva, nu se găsesc în limba română(neregăsindu-se în vreun DEX), deci nimeni nu a înteles nimic
Catalin: cred ca ţi-a plăcut cronica

Pentru o alta înţelegere accesaţi: http://poduiloaiei.blogspot.com/2008/02/scara-pisicii.html

Proces-verbal

2008-01-27T13:42:00.000+02:00

Un fragment dintr-un proces verbal incheiat in urma unei sedinte cu parintii. Mie mi-a placut expresia subliniată mai ales in contextul de faţă: "Este în sarcina fiecărui părinte, ca, descoperind dominantele temperamentului copilului, să respecte ritmul de lucru al fiecăruia. Sunt copii care încă din primele clase se manifestă foarte activ, părinţilor revenindu-le sarcina de a veni în întâmpinarea acestei erupţii clocotitoare, a acestui activism deosebit al copilului"

FanBox Desktop

2008-01-26T16:20:00.000+02:00

FanBox Desktop

D'ale evului mediu

2008-01-20T10:27:00.001+02:00

Cu mizeria de afară ţi se crează o stare de disconfort care îţi taie toată inspiraţia. Îmi vine să intru cu maşina în scara blocului numai să nu fiu nevoit să străbat fleoşcăraia si mocirle de afară. Pe vreme de acest fel mă simt de multe ori în plin ev mediu şi aştept gărzile regelui să vină să ceară birul că mai are de dat vreun bal în cinstea lui sau ...
De asta nu cred că am să postez decât o poză astăzi(şi asta mică), nu care cumva să cădeţi în vreo depresie.

Albastru

2008-01-17T23:14:00.000+02:00

Şi inorogul plecă...
o nestea visătoare
de secunde albastre.

Viaţa iţi oferă şansa de a da tot ce ai mai bun, de aceea e bine să fim vigilenţi la cele pe care le avem, la cele pe care le descoperim şi mai ales la cele pe care le putem avea. Câteodata cred că dacă nu fac un lucru nu mai am a doua şansă. De multe ori considerăm că sunt chestii pe care le-am făcut şi nu merită efortul, dar dacă nu le făceam am fi aflat lucrul ăsta?! Riscăm să fim răniţi în bătălia de a da ce-i mai bun, dar la ce-o fi bună o inimă dacă nu pentru a simţi?! Încredere, dezamăgire sau satisfacţie sunt trăiri pe care nu se poate să nu le ai. Altfel pentru ce să te agiţi într-o lume care nu are timp de tine şi toate gândurile tale.
Poate prea serios pentru o zi de joi.

Aveţi grijă ce comandaţi că s-ar putea chiar să vă aducă

2008-01-16T20:32:00.007+02:00

Să ţi se facă foame si să comanzi o pizza de câţi bani ai.
Aşa am făcut fiind in vizită la nişte prieteni. Şi ce credeţi că am primit?! Ditamai pizza din imagine ceva de genu, diametru 80 cm, de am mincat 6 din ea şi a mai ramas să se sature şi alţi câţiva.
Se pot întâmpla şi lucruri frumoase în comerţul românesc. Surptinzăror, nu?!

Deci dacă vă e foame, comandaţi cu toată încrederea o pizza mare... Poate veţi primi, cine ştie.

Pentru că e ziua lu' Eminescu

2008-01-14T14:10:00.001+02:00

"Dacă totuşi am publicat aceste poezii împreună cu celelalte aşa cum se găsesc, am făcut-o dintr'un simţământ de datorie literară. Trebuiau să devie mai uşor accesibile pentru iubitorii de literatură noastră toate scrierile poetice, chiar şi cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simţire şi cele mai înalte gândiri într'o frumuseţe de forme, sub al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viaţă." Aşa scria Maiorescu in prefaţa celei dintâi ediţii ale poeziilor eminesciene în dec. 1883 lansând pe piaţă cel mai mare poet al românilor. Mâine e ziua în care se sărbătoreşte naşterea poetului şi nu ştiu câţi din tinerii de astăzi cunosc şi apreciază poezia eminesciană. De aceea vă propun să recitiţi o poezie de-a marelui poet pentru a vă reaminti un pic din farmecul lui.

ODĂ

(în metru antic)

Nu credeam să-nvaţ a muri vreodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în mantia-mi,

Ochii mei nălţam visatori la steaua

Singurătăţii.

Când deodata tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...

Pân-în fund băui voluptatea morţii

Neindurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...

Pot să mai reviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca sa pot muri liniştit, pe mine

Mie redă-mă!

(1883, decembrie)

Urări pentru noul an

2008-01-13T20:58:00.000+02:00

Am primit o groază de urări odată cu începutul noului an care mai de care mai inspirată dar sunt unele care mi-au stârnit hazul şi prin optimism; ex. "La mulţi ani! că este de unde." sau umor negru:; ex. "Noroc! că cei de pe Titanic erau sănătoşi tun." În rest să ne vede de ale noastre, că inspiraţie este berechet.

Daca tot se poarta

2008-01-12T16:01:00.000+02:00

M-a prins şi pe mine ca pe toată lumea asta doritoare de nou, bloggăritu. Am cetit şi eu ca tot omu şi un blog şi altul şi am ajuns la concluzia că e o scorneală bună, mai ales că, în ziua de azi, oamenii ori nu mai au timpul necesar de a mai sta la o gargară, ori nu au relache-ul psihic de a mai tolera aberaţiile altora. Şi atunci fiindcă tot vrei cu dinadinsul să spui ceva, să combaţi care va să zică, nu ai decât să te manifeşti pe bloggul tău personal, unde ceteşte cine vrea şi combate cine poate şi are cu ce.
Până la urmă e vorba de nevoia de a te face cunoscut, de a avea o viaţă sociala; nu ştiu dacă e cel mai nimerit, dar poate fi etichetat şi aşa.