joi, aprilie 03, 2008

Oraşul de la ţară

Mai mare dragu' să trăieşti în unul dintre oraşele Europei noastre unite, unde civilizaţia îmbinată cu înaltele valori ale democraţiei îţi asigură minimul de confort şi securitate şi calea spre delectare cu înalte simţăminte de fericire. Bineînţeles pot cugeta liber acestea, cuprins fiind de filosofia democraţiei, doar din vârful fotoliului cu jaluzelele trase nu care cumva să mă puie necuratul să îmi arunc privirea pe geam, că atunci se termină cu oraşul european şi toate valorile democraţiei. Noroiul, găurile din beton, urma unui trotuar, murdarul din pereţii blocurilor, căruţele, magerniţele cu titlu de bar, sărăcia din sufletul şi hainele trecătorilor nu au cum să mă ducă cu gândul la oraşul european ci mai degrabă la satele transformate peste noapte în oraşe de mult iubitul şi stimatul ceauşescu, pe care de altfel cei descrişi pe undeva mai sus, îl plâng sau îl mai aşteptă să le dea.

1 comentarii:

Gabi spunea...

Oare necuratul e cel care ma pune, in fiecare zi, sa trec cu masina prin craterele de pe arterele secundare al orasului nostru? Nu asa se numesc strazile unui oras? Ma gandesc la Matei Corvin, Mihai Viteazul, Petru Rares, Nicolae Iorga nu ca la personalitati ,ci strazi pe care prefer sa le strabat fara masina si numai cand nu a plouat.
Ce putem face noi, oamenii de rand, platitori de impozite? Sa visam ca ai nostri copii vor lua autobuzul din statia "Primarie" si vor calatori, fara sa se improaste de/cu noroi, ca noi, pana la casele lor.

cauta

rezultate