Perle de-ale şoferilor

Legislaţia cu privire la parcări

                 Să nu cumva să vă inchipuiţi că trăim în ţara  nimănui, unde prevederile legale nu sunt implementate cu simţ de răspundere. Poate credeţi că scăpaţi nepedepsiţi în cazul în care aţi săvârşit vreo infracţiune. Braţul legii ajunge chiar acolo unde vă aşteptaţi mai puţin şi doriţi să parcaţi intr-un loc interzis cu gândul că nu are să vă ridice maşina. Ei, sunt cazuri în care din motive de vigilenţă şi pentru că cetăţeanul simplu are simţ civic şi spirit întreprinzăror veţi simţi braţul necruţător al legii. Mă rog al legii junglei, dar tot un fel de lege e şi aia. De multe ori prea prezentă în România noastră.

           

                  Probabil alte articole din codul de procedură de subcultură vor suna de genul: Dacă treci pe sub geamul meu primeşti înjurături şi piedici sau dacă eşti prea înalt la cinema primeşti gumă de mestecat în păr, de aia cu clanxoanele în trafic, expresii şi semne stimulative ştim cu toţii. 

Concurs de tenis de masa la Podu Iloaiei

Pe 27 februarie începând cu ora 9, în sala de sport a Oraşului Podu Iloaiei, va avea loc un concurs de tenis de masă "Trofeul Predemet". Sunt aşteptaţi toţi iubitorii tenisului de masă indiferent de vârstă. Arbitrajul este asigurat de oameni de sport ai oraşului: Paul Codru, Cristi Achiroaiei, Cristi Argeanu, Iulian Buhus, Alex Hulughiuc. Competiţia se va derula pe parcursul unei zile. Ca invitat principal este domnul Doru Andrieş, fost profesor de tenis de masă la Clubul copiilor actual antrenor de tenis la CSM Iasi. Înscrierile se pot face la adresa de e-mail florinzero.tenisdemasa@gmail.com sau la telefon 0755833690.

Imagini de pe Piatra Craiului

Din Piatra Craiului: Traseul de la Plaiul Foii, Refugiul Spirlea, Vf. La om, Ţimbalu mic şi Ţimbalu mare, Vf. Ascuţit, refugiul Diana

De ce se duce românul la munte?

Nu am mai postat de ceva vreme şi nu din cauză că nu aş fi avut subiecte întro Românie de tot hazul (criza nu s-a extins şi la umorul autohton, slavă domnului) ci doar din comoditate sau mai degrabă lehamite şi îmi cer scuze cititorilor.

Cum am mai călcat prin munţii patriei în ultimul timp, nu cu 25% mai puţin cum vrea Boc, ci doar după bugetul de criză cum trăiesc profesoraşii (ăia de muncesc puţin şi câştigă cât preşedintele statului), am avut norocul să mă încânt cu minunile oferite de natură şi să savurez delicatesele caraghioslâcului românului. Acu' câţiva ani îmi povestea un domn de la Rezervaţia Ceahlău despre un grup de bucureşteni care şi-au plantat cortul la baza Ceahlăului la Izvorul Muntelui au mâncat juma de porc pe grătar şi au băut mai multe butoaie de bere dând telefoane la prieteni să la spună ce frumos e la munte, fără a se depărta de cort mai mult de câţiva paşi, probabil pentru oarece necesităţi fiziologice, de altfel. Anul ăsta s-a făcut de am ajuns la Piatra Craiului cu gândul temerar de a face un traseu de creastă pentru a-mi satisface nevoia de adrenalină şi a scăpa de sevrajul dat de muntomanie. Ne-am pus corturile la Plaiul Foii ştiind că pe acolo se cazează în special oameni care ştiu ce şi cum cu muntele ăsta. De cu zi ne-am tot foit de colo colo să vedem atmosfera locului, să punem la cale urcuşul, să pozăm ceva pentru fanii de acasă sau pur şi simplu pentru a ne ozona plămânii şi a ne satisface pofta de bere la o terasă. În tot acest timp am fost acompaniaţi de câteva ateveuri care hârâiau neputiincioase printre pietrele muntelui enervând la culme vreo câţiva tinerei care s-au simţit răniţi în orgoliu la observaţiile unor petrecăreţi, motiv pentru care le chinuiau mai tare să arate ce şi cum pot ei. Cu gândul că au să se plictisească nu prea i-am băgat în seamă. Dar a venit seara şi ateveurile încă mornăiau zgomotoase, că trebuiau să arate tuturor cine a venit cu ele la munte. Şi tot au mornăit până pe la un patru dimineaţa când, o tipă suită pe un pârleaz, ne-a îndemnat la luptă, cu o replică din cronicile lui Ureche, probabil, "săriţi fraţilor să-l omorâm, că ne stresează pe toţi!". Şi după ce unul mai voinic, răzăş de-a lu Ştefan, a aplicat o bâtă pe spate atevistului, s-a făcut linişte, tocmai bine să servim cafeaua, înainte de a urca muntele care începea să se contureze printre norii de ceaţă în răsărit.

Trebe să vă mai zic că fauna bucureştiului a pătruns şi la plaiul foii şi ne-a împărtăşit pe seară, printre trilurile ateveurilor, un caraoke pe ritmuri manelistice de toată savoarea. Şi pentru ăştia nu poţi apela la salvamontist, dar e nevoie să fii salvat, totuşi ...

Spre Negoiu

Paravan cu termopan(sau cu aer condiţionat, mă rog)

Dacă Marin Preda ar trebui să scrie Moromeţii în această epocă de Românie europeană, ar trebui să transforme tragicul, din paginile cărţii, în comic. Şi atunci să discuţi la orele de limbă română despre spiritualitatea poporului român şi despre nemăsurabila lui inteligenţă şi creativitate. Ce să mai zici de domnia sa Duiliu Zamfirescu cu celebra "Viaţa la ţară"?! Satul românesc, ăla de a născut veşnicia, acum naşte comedia.

ps. Mulţumesc lui Cristi pentru poză

Jocuri, Poturi şi focuri de armă

Vineri, 3 aprilie, vă aşteptăm pentru a vedea împreună un film de acţiune cu foarte mult umor negru englezesc, despre patru tineri care se trezesc datori vanduţi după o partidă de pocher şi trebuie să găsească rapid banii necesari, altfel consecinţele vor fi nebănuite. Situaţiile neverosimile, dialogul plin de ingeniozitate (şi foarte natural!), plus prestaţia entuziasmantă a actorilor din rolurile principale sunt câteva motive pentru a nu rata această întalnire de sfarşit de săptamână.

Intrarea se face numai pe bază de invitaţie. Acestea pot fi solicitate la unul din organizatori.

România Serbia 2 - 3

Cred că fotbalul a devenit un sport în care două echipe joacă 90 de min. şi România pierde din cauza ghinionului. Că am primit un gol din cauză că mingea a recoşat din bară, că altă dată a recoşat din Stoica.  România a pierdut meciu, suntem pe penultimul loc în grupă, cu 4 puncte şi prea multe goluri primite. Şi nu cred că acest lucru e din cauza purului ghinion. Dacă mai pui la socoteală şi faptul că norocul e pentru învingători ... Cred că naţionala e plină de titulari care nu mai pot alerga, cred că Piţurcă e niţel depăşit şi mai cred că sunt prea multe Lichele prin conducerea fotbalului românesc. Măcar e bine că prin alte campionate se mai joacă şi fotbal de ne putem orienta antenele în acele părţi. Sper din tot sufletul să mai strig fericit vreodată: HAI ROMÂNIA!!!

Filmul de vineri seara

Acu' vreo lună să fie, după ce am primit fel de fel de invitaţii la Clubul Cinefililor de la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a municipiului Iaşi din partea unui amic (Octavian Stoica), m-am gândit că, dacă nu am timp să merg, ar fi bine să aduc filmul la Podu Iloaiei, poate mai găsesc amatori pentru aşa ceva. Vorbind cu amicul de mai sus am reuşit să punem în fapt un proiecţel ce se adresează unei categorii a tinerilor de pe la noi, adică a acelora care pot gusta o seară plăcută fără manele şi rachiu ci cu ceai şi discuţie. Ce a ieşit!?  Echipa, adică eu, Octav, Tudor şi Oana am pus la punct o întâlnire din care a reieşit: 

"Am fost invitatã în seara de 20 martie 2009, la Podu Iloaiei de un grup de oameni foarte inimoşi şi puşi pe fapte mari. Cu ce ocazie? Primul film din seria "Filmul de vineri seara" care se vrea a deveni o permanenţã în zonã şi le doresc din tot sufletul sã însãileze multe episoade de genul celor din seara aceasta. 

Ce film? "Butch Cassidy şi Sundance Kid". Un clasic al genului western, cu accente suplimentare puse pe dimensiunea umanã a prieteniei, a devotamentului instictiv, a inspiraþiei de a trãi ceea ce doreşti pânã în pânzele albe şi chiar dincolo de ele. Accentele ironice sunt asociate efectelor comice, iar Paul Newman şi Robert Redford dau valoare replicilor prin maniera caracteristicã de a-şi şlefui personajele. Un film de descreţit fruntea, un film de Oscar, un film care merge mânã în mânã cu ceea ce şi-au propus cei 4 iniţiatori ai proiectului acestuia.

Sincer, am fost foarte încântatã de concretizarea acestei acţiuni, pentru cã intenţii pentru activitãţi de genul acesta sunt, dar faptele sunt mai dificil de realizat din cauza variilor motive mai mult sau mai puţin întemeiate. Ca om implicat într-un proiect din acesta amplu al Casei de cultură "Mihai Ursachi" şi a Fundaţiei Culturale "Timpul", anume "Clubul cinefililor" (care face acuşica 4 ani de existenţã!), îi apreciez pe îndrãzneţi şi îi felicit pentru primul pas. Ştiu ce îi va aştepta în faţã, dar mi s-au pãrut foarte motivaţi în a se încãpãţâna cu "noi locului ne ţinem". 

ne zice Dana Abageru (imag. de mai jos) ce s-a prezentat în propria intervenţie.

"Eu sunt foarte încântat de genul acesta de activitate, este o noutate pentru noi, tinerii din Podu-Iloaiei, iar prima întalnire (cea de ieri seară) a fost una reuşită; filmul a fost foarte bun, tinerii prezenţi au fost deschişi către acest mod de a petrece timpul liber. Deasemenea a fost un prilej de a reîntâlni persoane dragi. Sper să avem în continuare sprijinul lor pentru ca preţ de câteva ore să avem ocazia să ne vedem şi să ne desprindem de realitate, la un film bun!!

Câţiva tineri aparent diferiti s-au intalnit să "piardă" împreună câteva ore, vineri seara, urmărind aventura a doi dintre cei mai cunoscuţi eroi ai cinematografului de la Hollywood.

Filmul a prins destul de bine, iar discuţiile de după au menţinut aceeaşi atmosferă destinsă/distinsă şi entuziasmantă a filmului."

ne zice unul din organizatori, Octav.

Tudor:

"Ieri, tinerii din Podu Iloaiei au deschis o nouă tradiţie, în a viziona filme, nu orice fel de pelicule ci acele filme care au făcut istorie şi care au fost ridicate la rangul de artă. "

Mădălina:

"Este îmbucurator că tinerii din acest oraş au asemenea preocupări şi mai ales că îşi doresc să dezvolte o tradiţie din acest eveniment într-o localitate în care nu există sală de cinema.

Acest eveniment ar  putea fi preluat si de alţi tineri din alte localităţi, pentru ca să devină o alternativa la banalul de zi cu zi. Dupa cum au promis organizatorii acest eveniment va avea loc saptamanal sau cel puţin o data la două săptămâni deoarece comunitatea locală are nevoie de un astfel de eveniment. "

PS Mulţumiri Clubului Copiilor pentru spaţiul extraordinar pe care ni l-a pus la dispoziţie ( sala cu expoziţia de pictură ieşeană contemporană) şi pentru logistică, mulţumiri Primăriei Podu Iloaiei pentru pază şi Cabinetului lui Cristian Adomniţei pentru logistică şi susţinere.

Ca sponsori am avut: consilier Cornelia Costin, Claudiu Irimia şi propriul buzunar.